MAXIME - REFLECŢII

DESPRE FRICĂ

- Cine se dă învins fricii care-l cuprinde, se pierde în bezna sărăcită de gînduri. (Alain)

- De nimic nu trebuie să ne temem mai mult decît de teamă. (Ch. Baudelaire)

- Nu-ţi este frică pentru că gînduri sinistre îţi trec prin cap, ci gînduri sinistre îţi trec prin cap fiindcă eşti fricos... (L. Blaga)

- Gîndul necurat trezeşte frica. (L. de  Camões)

- Totdeauna te temi numai de închipuirea ta.  Faţă de realitate lupţi sau te supui - şi una şi alta fără frică. (N. Iorga)

- Se cere curaj şi ca să-ţi mărturiseşti frica. (Th. Mann)

- Un om fără cea mai mică urmă de teamă este un tovarăş mmai periculos decît un laş. (H. Melville)

- Sînt oameni cărora le e teamă să nu le fie frică. (T. Muşatescu)

- Fricosul se sperie înaintea primejdiei, laşul în timpul ei, curajosul după ea. (J. P. Richter)

- Acel care nu se teme de nimic nu e mai puţin puternic decît cel de care toată lumea e-ngrozită. (Fr. Schiller)

-Curajos este nu cel  care înfruntă pericolul fără să simtă frica, ci cel care poate să înăbuşe cea mai mare frică şi să se gîndească la pericol fără să se supună fricii. (K. D. Uşinski)

DESPRE PASIUNE

- Omul are nevoie să cunoască anumite pasiuni, spre a spori într-însul anumite însuşiri care dau vieţii lui nobleţe, lărgindu-i sfera şi adormindu-l pe jumătate egoismul firesc tuturor făpturilor. (H. de Balzac)

- Că numeşti pe cineva pătimaş, nu depinde de mărimea, intensitatea, puterea patimii sale, ci de rolul ce-l are patima sa în echilibrul forţelor sale sufleteşti. Îmi pot închipui foarte bine un om slab, copleşit de cea mai spălăcită patimă, de altă parte un om cu suflet adînc şi larg, stăpînit de cea mai puternică patimă, fără de a-ţi face vreodată impresia unui pătimaş. (L. Blaga)

- Pentru a trăi cu propriile pasiuni se presupune că ai ajuns să le stăpîneşti. (A. Camus)

- Numai pasiunile, pasiunile mari, pot să înalţe sufletul la lucrurile mari. Fără pasiuni nu există nici sublimul, fie în moravuri, fie în creaţie, şi artele frumoase s-ar întoarce înapoi la copilăria lor, iar virtutea s-ar bagateliza... (D. Diderot)

- Adevărata seninătate nu înseamnă lipsa pasiunii, ci o pasiune stăpînită şi un elan domesticit. (G. Duhamel)

- Sufletul nostru e o urnă în care închidem cenuşa patimilor stinse. (O. Goga)

- În general, orice pasiune puternică asigură succesul - căci dorinţa de a atinge ţelul îi va sugera şi mijloacele. (W. Hazlitt)

- Fără un conţinut pozitiv, nu poţi să trezeşti nicio pasiune, nici prielnică, nici potrivnică. Îţi trebuie foc ca să aprinzi pe oameni, fie pentru ură, fie pentru dragoste. (H. Heine)

- Nimiciţi pasiunea care îl însufleţeşte pe un om şi în aceaşi clipă i-aţi luat toată înţelepciunea. ( Cl. A. Helvetius)

- Pasiunile dau  sufletului omenesc accente noi : valoarea fiecăruia nu e potrivită cu natura pasiunii, ci cu puterea ei. (N. Iorga)

- Pasiunile sînt singurele care conving întotdeauna. Ele alcătuiesc o artă a naturii ale cărei reguli nu dau greş. (Fr. de La Rochefoucauld)

- Nu puterea marilor sentimente face oamenii superiori, ci durata lor. (Fr. Nietzsche)

- Cu cît nevoile sînt mai puţin fireşti şi mai puţin imperioase, cu atît cresc pasiunile şi - lucru mai rău - creşte şi puterea de a le satisface. (J. J. Rousseau)

- Un dram de pasiune întăreşte spiritul; prea multe îl înnăbuşă. ( Stendhal)

- A fi apt de o pasiune şi a nu o trăi, te face incomplet şi limitat. (O. Wilde) 

DESPRE INVIDIE

- Invidia este legată totdeauna de o comparaţie cu noi înşine; unde nu este comparaţie, nu este nici invidie. (H. de Balzac)

- Invidia este cumplita comoară a speranţelor noastre înşelate, a talentelor noastre născute moarte, a succeselor noastre ratate, a pretenţiilor noastre rănite. (H. de Balzac)

- Invidia dezleagă limbile, după cum admiraţia le amuţeşte. (H. de Balzac)

- Invidie: emulaţie adaptată la capacităţi  meschine. (A. G. Bierce)

- Toată lumea îşi manifestă invidia printr-o atitudine de superioritate. (G. Călinescu)

- Invidia omenească este altfel alcătuită, încît orice laudă adusă altcuiva ni se pare că ne-ar păgubi pe noi. (E. De Marchi)

- Invidia... sentiment pe care nici prietenia nu-l stinge întotdeauna (D. Diderot)

- Invidia noastră durează mai mult decît fericirea acelor pe care îi invidiem. (Fr. de La Rochefoucauld)

- Invidia e un sentiment penibil de păcătos. Trebuie să fim fim făurarii conştienţi ai propriului nostru destin şi să nu ne secătuim uitîndu-ne chiorâş la ce fac alţii. (Th. Mann)

- Invidia vorbeşte cu buzele tivite. (T. Muşatescu)

- Se pare că invidiem, mai mult decît pe alţii, pe acei care se înalţă prin propria putere a aripilor lor şi se desprind de cuşca în care ceilalţi rămîn închişi. (Fr. Petrarca)

- Teme-te de invidia care tace. (A. Rivarol)

-Invidioşii suferă de succesul altora ca de o umilinţă, ca de o ofensă neiertată adusă slăbiciunii lor. (Al. Vlahuţă)

Foto: Petruţa Şerban

DESPRE NEFERICIRE

- Omul poate cunoaşte numai adîncimea şi amărăciunea nefericirii pe care o trăieşte el. (I. Dučić)

- Cel mai nefericit dintre  toţi oamenii este cel acre este încredinţat de acest lucru; căci nenorocirea ţine mai puţin de lucrurile pe care trebuie să le înduri decît de nerăbdarea cu care-şi sporeşte nefericirea. ( Fr. Fénelon)

- Nu sîntem niciodată atît de nefericiţi cît ni se pare, nici atît de fericiţi cît speram. (Fr. de La Rochefoucauld)

- Omul nefericit şi supărat este îngrozitor de priceput în a-i nedreptăţi pe semenii săi. (S. Pellico)

- Numai nefericitul ştie ce-i fericirea, fericitul nu-i decît o marionetă a elanului vieţii. Nu face decît s-o ilustreze, dar nu o posedă. Lumina nu străluceşte în lumină, ci doar în întuneric. (E. M. Remarque)

- Secretul de a fi nefericit constă în a avea răgazul necesar pentru a-ţi bate capul dacă eşti sau nu fericit. Leacul stă în ocupaţie, căci ocupaţia înseamnă preocupare; iar omul preocupat nu este nici fericit, nici nefericit, ci pur şi simplu viu şi activ, ceea ce este mai plăcut decît orice fericire. (G. B. Shaw)

- Cei nefericiţi, ce se zbat şi nutresc speranţe, sînt mult mai fericiţi decît cei indiferenţi, care nici nu se zbat, nici nu speră, nici nu cred în ceva. Cei dintîi, în mijlocul nefericirilor de azi, nădăjduiesc într-o fericire viitoare. Ceilalţi, şi acum şi în viitor, vor fi stăpîniţi neclintit de sentimentul inexistenţei lor. (K. Tsatsos)

- Sînt nefericit; dar voi fi mai tare decît propria-mi nefericire. Mă voi lua la întrecere cu ea şi oi fi mai puternic. (Stendhal)

- Nefericirea te face vulnerabil, continua suferinţă te face nedrept. Cînd eşti fericit nu-ţi poţi închipui altceva decît că toţi ceilalţi oameni sînt şi ei fericiţi. (S. Zweig) 





DESPRE VIAŢĂ

- Viaţa este însăşi lupta, şi n-au vieţuit şi n-au supravieţuit decît cei care au luptat, care au avut - chiar şi în regatul morţii - sensul combativ al vieţii. (L. Aragon)

- Pentru vindecarea răului de viaţă care te va cuprinde, după ce te vei fi îmbătat cu toate băuturile fizice şi intelectuale, oferite gustării tale, cu cîte o amărăciune la fund, în pahar, caută beţia supremă a unui vis, a unui ideal. Însă bagă de seamă: idealurile se împlinesc. Alegeţi-l pe cel mai imposibil, ca să nu se împlinească niciodată, însă ca să poată da însufleţirilor tale acel entuziasm care seamană cu nebunia.  (T. Arghezi)

- Viaţa nu este altceva decît ceea ce fac din ea sentimentele. (A. Baranga)

- Fiecare viaţă e o lume. (Z. Bârsan)

- În imperfecţiunea naturii rezidă perfecţiunea ei. Perfecţiunea este o idee a transcedentalismului abstract şi, de aceea, este lucrul cel mai rău din lume. Omul muritor, supus bolii şi foamei, pentru a trăi trebuie să lupte. Această imperfecţiune a omului constituie tocmai măreţia lui şi-i face viaţa scumpă şi frumoasă. Puneţi-l pe om la adăpostul morţii, al bolii, al accidentelor, al nenorocirii şi veţi face din el o paşă turcă plictisită în trîndăvia fericirii sale. (V. G. Belinski)

- După ce descoperim că viaţa n-are niciun înţeles, nu ne rămîne altceva de făcut decît... să-i dăm un înţeles. (L. Blaga)

- Faptul că toate vieţile de pe pămînt se sfîrşesc cu moartea nu dovedeşte că moartea e ţinta vieţii. (L. Blaga)

- Ce taină e viaţa şi cît de imposibil e pentru noi să o pricepem. (F: H. Bradley)

- Viaţa este arta de a trage suficiente concluzii din premise insuficiente. (S. Butler)

- Iubesc viaţa aceasta cu pasiune şi vreau să vorbesc de ea în libertate; ea îmi dă orgoliul condiţiei mele de om. (A. Camus)

- Fiecare clipă a vieţii poartă în ea o valoare de miracol şi o faţă de eternă tinereţe. (A. Camus)

- Viaţa este un joc unde cei care pierd trebuie să încerce din nou, fără să fie siguri că vor reuşi. (P. Comarnescu)

- Înţelegînd viaţa îi pricepem neantul, chiar în cele mai înalte activităţi; acesta este singurul farmec  pe care ţi-l prezintă; să-i scrutezi cu  seninătate şi să-i guşti cu voluptate zădărnicia aprigă. Pentru inteligenţele comprehensive şi pentru inimile rănite de îndoiala filozofică viaţa e o operă de artă; trebuie făcută, creată viu la fiecare pas, în orice împrejurare, cît de mică ar fi. Omul trebuie să fie în viaţă un erou şi un artist, cu tot imensul sentiment de zădărnicie ce-l are înfipt în el. (P. Constantinescu)

- Viaţa este ultima obişnuinţă pe care trebuie să o pierdem, pentru că este prima pe care am căpătat-o. (Al. Dumas-fiul)

- Oricine crede că viaţa sa proprie sau aceea a semenilor săi nu are semnificaţie, nu este numai nefericit, ci chiar nevrednic de a trăi. (A. Einstein)

- Legile vieţii sînt ascunse sub amănuntele acţiunilor zilnice. (R. W. Emerson)

- Viaţa: o virtute ireductibilă. (J. Giraudoux)

- Viaţa este un cuptor care cere să fie alimentat necontenit cu energii noi; totul e modificare, transformare, în bine sau în rău.Cine se opreşte în loc, piere.(P.Istrati)



DESPRE MODESTIE

- Modestia este o calitate care de multe ori are defectul de a fi prea naivă; iar naivitatea este un defect care are de multe ori calitatea de a fi prea modestă. (M. Codreanu)

- Modestia - dintre toate virtuţile, este aceea care reuşeşte cel mai puţin celor care o practică. (P. J. de Crebillon)

- Modestia: singura strălucire ce se poate adăuga gloriei. (Ch. P. Duclos)

- Dintre toate virtuţile, modestia este cea mai greu de atins: nimic nu dispare mai greu ca dorinţa de a avea păreri bune despre noi. (T. S. Eliot)

- Toţi oamenii drepţi se mulţumesc cu propria lor laudă. Ei refuză să se explice şi sînt satisfăcuţi dacă faptele noi le fac acest serviciu. (R. W. Emerson)

- Modestia este pentru merit ceea ce sînt umbrele pentru chipurile dintr-un tablou. Ea dă meritului puterea şi relieful. (J. de La Bruyère)

- A vorbi pe ocolite şi a micşora calităţile pe care le ai mi se pare că e o formă a vanităţii ascunsă sub o modestie aparentă, o îndemînare menită să facă  să se creadă mai mult bine decît spunem noi. (Rochefoucauld)

- Modestia nu e dezinteres, ci o atitudine. (L. Rebreanu)

- Pentru un ochi pătrunzător, modestia nu e decît o formă mai vizibilă a vanităţii. (J. Renard)

- Modestia poate fi o specie de oorgoliu care vine pe o scară secretă. (J. Renard)

- De multe ori modestia este luată drept slăbiciune. (L. N. Tolstoi)

DESPRE SINGURĂTATE

-Cînd eşti  prea mult singur, te înstrăinezi şi de tine însuţi. Te regăseşti devenindu-ţi familiar, cînd eşti cu alţii. (L.Blaga)

- Poeţi, evitaţi singurătatea, între oameni e viaţa. (G. Bacovia)

- Singurătate, ochiul tău priveşte îngheţat în ochiul gîndului neîmpărtăşit... (G. Bacovia)

- Omul care tînjeşte spre solitudine are în el ceva de zeu, sau de fiară. (M. Alemán)

- Singurătatea întăreşte puterea sufletului, dar în acelaşi timp îl lipseşte de orice prilej de a se încerca. Oricine e dăruit cu puteri, dator e să le închine spre folosul semenilor săi.(R. Chateaubriand)

-Sînt oameni care duc lumea în singurătatea lor, şi sînt alţii care îşi plimbă singurătatea prin lume.  (M. Codreanu)

- Însinguratul să-şi trăiască viaţa şi să-şi moară moartea. (S. Kierkegaard)

- E cumplit să fii silit să te refugiezi în întregime în tine însuţi. (A. Malraux)

-Nu-i singur cine-i singur, ci e singur cel ce se simte singur. (A. Moravia)

-Îmi place singurătatea, chiar cînd sînt singur. (J. Renard)

- Singurătatea e anticamera morţii. (O. Şuluţiu)

- Solitar, dar solidar cu întreaga umanitate. Iată ce mi-ar fi plăcut să fie legea întregii mele vieţi. (A. Baranga)

DESPRE CARACTER

- Cînd cineva îmi declară că e om de bună credinţă, devin subit bănuitor: îşi prepară o justificare pentru erorile lui viitoare. (A. Baranga)

- Încrederea se pierde atunci cînd se abuzează de ea. (B. Brecht)

- Caracterul fără înţelepciune poate mult, dar inteligenţa fără caracter nu valorează nimic. (Cicero)

- Învăţătura îţi dă lumină, dar nu te înalţi decît prin caracter. (O. Densusianu)

- Seninătatea deplină nu străluceşte decît în sufletul omului cinstit; în sufletul celui rău, e noapte. (D. Diderot)

- Şiretenia şi perfidia sunt resursele oamenilor care nu au destulă minte pentru a fi cinstiţi. (B. Franklin)

- În linişte sporeşte un talent, un caracter în valurile lumii. Numai în ceea ce face omul în ceea ce continuă să facă, în ceea ce stăruie, în aceasta dovedeşte caracter. (J. W. Goethe)

- O viaţă cu complicaţii tulburi să nu doreşti nimănui, dar pentru cel căruia i-a fost dat să îndure lovituri, ele sînt pietre de încercare pentru caracterul său şi pentru tot ce poate înfrunta un om. (J. W. Goethe)

- Vina aceluia care, în chip necugetat, se încrede în cel ce face o promisiune fără nicio cauză, nu e mai mică decît vina celui care s-a lăudat făgăduind. (H. Grotius)

- Nu putem găsi caracterul integral al responsabilităţii decît în actele care s-au născut într-o personalitate precisă; liberă şi autonomă. (D. Gusti)

- Caracterul omului este destinul său. (Heraclit)

- Anumite caractere au darul de a steriliza o acţiune murdară, în timp ce altele infectează pînă la cangrenă acţiuni care ar trebui considerate curate. (A. Huxley)

- Pentru a fi un erou ţi se cere caracter, pentru a juca un erou, talent. (N. Iorga)

- Eu iubesc pe acela căruia îi e ruşine cînd zarul cade spre norocul lui şi care se întreabă apoi: sunt oare eu jucător cinstit? (F. Nietzsche)

- Vreau să fiu eu însumi stăpîn pe faptele mele, să stau şi să cad prin mine însumi. (I. Slavici) 

DESPRE CUNOAŞTEREA DE SINE

Foto: Petruţa Şerban

- Cei mai mulţi îşi sînt atît de străini, încît ar trebui să vorbească la persoana a treia despre ei înşişi - cam aşa cum vorbesc copiii... (L. Blaga)

- Pentru a ajunge la conştiinţa de tine însuţi, nu e suficient să te împlineşti, pentru aceasta trebuie în prealabil să te depăşeşti. (L. Blaga)

- ''Cunoaşte-te pe tine însuţi''; foarte bine, dar pentru a începe ceva în viaţă nu trebuie să aştepţi pînă te vei cunoaşte pe tine însuţi; în caz contrar, această lozincă ar deveni pentru oricine un epitaf. (L. Blaga)

- Să preţuieşti exact atît cît pari; să nu cauţi a părea mai mult decît preţuieşti. Sînt oameni care caută să arate altfel decît sînt şi ajung să nu mai ştie cine sînt cu adevărat. (A. Gide)

- Omul va deveni mai bun, cînd o să-i arătaţi cum este el în realitate. (A. P. Cehov)

- A fi tu însuţi înseamnă a avea curajul tuturor slăbiciunilor şi calităţilor, oricît de mici ar fi. (P. Constantinescu)

- Cei mai mulţi oameni nu ştiu ce vor, iar alţii, în mare număr, nu ştiu ce pot. (I. Dučić)

- Să se uite fiecare în fundul sufletului său şi are să găsească multe lucruri de stîrpit. (J. W. Goethe)

- Una e să ştii adevărul despre tine însuţi, şi alta să-l auzi spus de altul. (A. Huxley)

- Omul nu se poate cunoaşte singur, rupt de ceilalţi, analizîndu-se şi introspectîndu-se; un om nu se poate cunoaşte pe sine decît în relaţie cu ceilalţi oameni... Noi nu existăm decît în relaţiile noastre cu ceilalţi oameni; viaţa însăşi este o relaţie şi nimic mai mult. Nu existăm decît în raport cu ceilalţi oameni; restul e moarte şi vanitate. (T. Mazilu)

- Trăieşte-ţi întrebările. Poate că trăindu-le acum, vei trăi mai tîrziu - pe nesimţite - şi răspunsurile. (R. M. Rilke)

- Trebuie să intri în tine înarmat pînă în dinţi. (P. Valéry)

- Cine s-a descoperit pe sine nu mai poate pierde nimic pe lume. Şi cine l-a înţeles pe omul din sine, acelaîi înţelege pe toţi oamenii. (St. Zweig)

DESPRE ADEVĂR

- Toate adevărurile încep prin a fi paradoxuri şi sfîrşesc prin a deveni locuri comune. (A.Baranga)

- Nu întotdeauna adevărul este sublim. (G. A. Becquer)

- Adevăruri mari cresc numai dintr-un pămînt din care cresc şi rătăciri mari. Cine n-are îndrăzneala să ''greşească'', nu va descoperi niciodată adevăruri mari. (L.Blaga)

- Ar fi nespus de regretabil dacă adevărul ar fi întotdeauna ''la mijloc''. Aceasta l-ar preface în apanaj al mediocrităţii. (L.Blaga)

- Cel care nu cunoaşte adevărul e numai neghiob. Dar cine-l cunoaşte şi susţine că e minciună, acela-i un criminal. (B.Brecht)

- Fiecare lucru îţi are adevărul lui. Conştiinţa este aceea care-l luminează, prin atenţia pe care i-o acordă. (A.Camus)

- Nevoia de adevăr şi de frumos e tăria omului faţă de celelalte animale, dar şi slăbiciunea lui faţă de ele. (M.Codreanu)

- Dacă ar exista adevărul absolut sau eroarea absolută, n-am avea noţiunea timpului, nici cea a vieţii, nici cea a morţii, ci numai noţiunile de infinit, eternitate şi neant. (J. D. Cortes)

- Cel ce iubeşte adevărul trebuie măcar o dată în viaţă să se îndoiască de toate. (R. Descartes) 

- Ceea ce e adevărat, e adevărat în mod absolut, în sine: adevărul e unul; identic cu el însuşi, oricare ar fi fiinţele care-l percep: oameni, monştri, îngeri sau zei. (E. Husserl)

- Soarta obişnuită a noilor adevăruri este aceea de a începe ca erezii şi de a sfîrşi ca superstiţii. (A. Huxley)

- Adevărul este ceea ce este necesar vieţii fiecărui om: nimeni nu-l poate însă obţine sau cumpăra. Fiecare om va trebui să-l creeze în adîncul său de viaţă; altminteri se prăbuşeşte. A trăi fără adevăr e cu neputinţă. Poate că adevărul este viaţa însăşi. (Fr. Kafka)

- Oricine cunoaşte un adevăr e stăpînul celui ce nu-l cunoaşte. (T. Mazilu) 

- Dacă vrei odihnă - crede. Dacă vrei adevărul - caută şi suferă. (Fr. Nietzsche)

- Spune adevărul, şi atunci nu va trebui să mai ţii minte nimic. (M. Twain)

- Iubeşte adevărul, dar iartă eroarea. (Voltaire)

- Adevărul nu-i întotdeauna acelaşi lucru cu propria-ţi părere. (H. Sienkiewicz)